Am trecut pe .ro

Știți de ce ador eu concursurile? Pentru că poți să câștigi…chestii. Cum ar fi concursul de pe blogway.ro

Mai pe scurt: m-am făcut cu un domeniu .ro pe un an.

Las vrăjeala și vă aștept pe www.trenul-blog.ro 

Nu știu dacă mai întrețin și varianta asta(din motive de auto-competivitate). Cei care aveți link în blogroll, vă chem pe trenul-blog.ro să facem linkexchange din nou. Lăsați un comentariu și se rezolvă.

Chestia asta e bolnavă

Tom & Jerry manelizați… X_X

Comentați voi. Holly mother of Jesus Christ

maneaua anului (2003)

Flăcăi… am ceva frumos pentru voi: am găsit maneaua cu solo de chitară electrică. Ținând cont că e o manea… are versuri pline de metafore care l-ar face gelos pe Eminescu- inimioara mea, bla-bla, tra-lala… hitul anului. Melodia are 2 strofe+refrenul (repetate cu generozitate), interpretate de nenea  Pectorali Umflați(Umflați e numele de familie) și un tip mai mititel comparat cu gay-ul de la început… nu contează; ideea e că primul o tot arde cu inimioara lui, cu mă-sa, tac-su, ursu și cu cerbu’ până când salvează situația cu un solo de chitară. Bă… e chitară, e electrică, e albă(eh fuck it …doar nu era să asorteze cămașa aia albă cu o chitară mov,nu ?), e un tip cu față de babuin care cântă la ea… și aparent îi iese. Mie îmi amintește puțin de Gary Moore. Soloul e reușit. +2 puncte pentru asta . Mă rog. După solo (care repet: e tare) apare al doilea papagal cu tendințe sinucigașe(și tot de mine se iau cefile-groase pe stradă, că-s emo) care o tot arde cu iubirea și cu cerbu și cu aia mică. Una peste alta, maneaua e ascultabilă Are și niște vioară… merge. NOT! Hai mă, ce dracu’? Doar n-o să mă apuc să-l ascult pe unu cu nume de casanova. Dacă-l chema cercel sau parizer, mai ziceam și eu…așa nu!

bla bla bla… link:

Ps: postul poarta vina meritoriului

brânză, brânză, brânză. De trei ori brânză!

Am intrat pe realitatea.net (din greșeală) și am dat peste asta:

Flăcăi…trebuie să vă spun că am râs oleacă. Cum ciuperca mă-sii să te cheme brânză? Da’ William? (Mă rog… cine sunt eu să ridic bostanu’ din pământ când port cu fălnicie un nume ca “Leuștean”? )

Dar stați! Mai e  :

Potrvit jurnaliștilor de la Cațavencu, Brânză s-a deplasat spre o farmacie de unde a cumpărat un supliment nutritiv care crește potența sexuală. Se pare că după aceea, deputatul s-a întâlnit cu o “alegătoare înfocată”, într-o cafenea din zona cu fițe a Bucureștiului. După cîeva zeci de minute petrecute la o cafea, William Brânză s-a urcat în Hummer, iar partenera sa de discuții într-un taxi.

Sar peste comentariile la adresa articolului (o cretinătate după părerea mea) și vă subliniez 2-3 cuvinte: WIllian Brânză, crește potența sexuală, “alegătoare înfocată”(ai făcut vreo 3 ani de facultate, pentru numele lui Dumnezeu! Nu puteai să vii și tu cu o metaforă sau ceva mai inteligent măcar?), fițe(cuvânt standard/indispensabil/nelipsit din articolele “mondehne”) . Ah… fuck ‘em! Nu mă obosesc cu astea… Totuși, apelez la bunul vostru simț și vă intreb: bă… ăsta e articol la voi? realitatea.net e cel mai vizitat portal de știri din .ro, din câte știu eu. E penibil.

În fine, dacă tot era vorba de brânză, priviți cu ce ma delectez (chestiile alea sunt umplute cu brânză)

Defapt e reclamă ascunsă la activia. Am fost plătit cu 20$ ca să fac asta.

Știu că arată oribil chestia aia, dar gustul contează. E briliant. Serios! Bine… poate are de-a face și cu faptul că n-am crăpat nimica în mine de la 2 și că am avut și basket între timp…

Mă rog! Vă las cu muzică:

Demucificarea orașului / Să vină vara!

A început! A 16a demucificare la care asist de la când am scos capu’ din gaura neagra. Deși profa de geografie ne amenința cu  ~ -10°C  săptămâna asta, sidebarul de pe desktop îmi anunță un glorios grad Celsius. Afară e fleșcăială de vreo 2 zile, drept dovadă, papucii mei au început să se umple iar cu apă (chestia aia devine verde după mai mult de 6 ore de expunere la șosete). Dând la o parte micile inundații, încălzirea bruscă mi-a umplut cu simț de răspundere nasul cu materie verde-cenușie (fă abstracție de la titlu ) iar mintea cu imagini dintr-alea din anii trecuți cu băncile din Secu(urmează poze), soare, Copoul cu o diversitate cromatică mult mai variată decât acum, prietenii cu hainele ude leoarcă și cu fața setată pe “amenințător”, bâlciul (și implicit borală), bunică-mea la Bârlad cu congelatoru’ plin de înghețată, muzică, pantaloni scurți, tricouri ude( ), gheață, ștrand piscină(prea jegos la ștrand), petreceri, chitare, ieșiri în oraș de la 2 după-amiaza(~35ºC) până la 11-12 noaptea(~19ºC), răceli, certuri, basket(și implicit transpirație o_O )…. eah… vara

Cum am evitat echivalentul prăbușirii Lunii pe Pământ sau cum am fost handicapat pentru 15 minute

Astă-seară mi-a tunat prin creștet s-o chem afară pe A.(cu cs ) Mă uit la termometru: -12 grade: Îi bun, doamnă! La’ că merge! Stau afară vreo 2 ore și ajung într-un sfârșit acasă. Intru în holul scării, ajung la ușă și încep procesul de scoatere a cheii din buzunar. Stau vreo 10 secunde, 20, 30, se face un minute, două, eu tot nu reușesc să scot nenorocitele alea de bucăți de metal din buzunar. Ok… poate vă trece prin cap un “ce dracu, mă…? nu-i așa greu să-ți scoți cheile din buzunar”. Bă… nu-i așa greu, da’ ținând cont am stat 2 ore într-un frig de te ia mama dracu de la mama caprei și apoi te mai și aduce înapoi, sarcina se îngreunează considerabil. De ce? Degetele mele au prostul obicei de a se umfla cu simț de răspundere și de a nu se mai mișca așa frumos după ce sunt expuse la frig. Mai pe scurt, devin handicapat.

Reușesc într-un sfârșit să trec de munca herculeană (ușa era încuiată de trei ori) și ajung fericit în casă. Arunc geaca pe canapea și ma duc la baie. Deschid ușa cu cotul(din fericire un era încuiată) și mă postez gospodărește în fața ceaunului (închide gura- e o metafora pentru WC). Hop!

HALT!

Cum naibi deschizi magazia când ai stat 3 minute să deschizi o nenorocită de ușă? Băi, se pare că cel care mi-a dat spor la șipare (da, e un înlocuitor pentru “pișare”) nu s-a gândit la asta… Încep să lucrez cu spor la schlitz: trag în stânga, trag în dreapta, sucesc, rup: un căcat! Nu se deschide. După vreo 20 de secunde se deschide primul nasture. EUREKA! Încă 2. Simt cum crește presiunea (și la figurat și la propriu), privirea mi se îngustează, bătăile inimi se accentuează, totul se mișcă în reluare. Încep să țopăi ca un apucat. Tăciuni erau sub picioarele mele! Văd forfecuța: un gând sumbru îmi trece prin minte. Îl alung repede: “Nu! Blugii i-am luat săptămâna trecută.” Trag ca un apucat de nasture și se rupe. Încă unul. Fel de fel de strategii îmi trec prin cap; însă nu dispun de acid sulfuric și cred că nimeni întreg la minte din orașul ăsta nu m-ar elibera de… constrângere .

Apoi, însă, de nicăieri reușesc: trag tare în sus, după care cu o rotație grațioasă cade și ultimul obstacol în fața eliberării.

Gata: micul pompier, o bestie dezlănțuită, începe să-și facă treaba. Drept rezultat încep să observ ciocolata de lângă coșul cu rufe: “mmm… e cu lapte”. Termin alimentarea WC-ului cu elixirul vieții și o tai în cameră: WOLOOLOLOOOOO!!! Ciocolatăăăăă!

Pornesc laptopul și pun muzică.

Pentru mine, și ciocolată și muzică…. Pentru voi, doar muzică

youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3o0ExGXfs2o]

P.S.: de ciocolată vă ocupați voi.

bilanțul vacanței

Iată-mă întors de la munte, cu vreo 50mb de poze, o iritație serioasă în jurul orificiului bucal [aka gură-urmează poze...sper(ați)] și… mai era ceva… ah da amintiri. Vatra Dornei rullz. Am stat în vârf de munte, dom’le, în vârf de munte.

Per total, super-vacanța dintre semestre a fost magnifică. Adică n-am ratat cine știe ce mergând la munte, nu? Hai să punem în balanță:

Ce-a fost bine:

Am pierdut vreo 3 petreceri, o ieșire la Iași, una la București, un bal de bobocilă, câteva lan-partyuri, un concert și sunt sigur că mai sunt câteva lucruri, da’ nu mă strofoc; mi-am făcut înțeleasă ideea, nu? Vreo 5 zile mirobolante petrecute cu familia (fără pretini), seara cu șezutu’ postat gospodărește pe sobă, ziua cu picioarele afundate cu simț de răspundere în zăpada suceveană, iar prânzul nu prea exista(mă trezeam pe la 1-2).

Ce-a fost rău:

Am schiat vreo două zile și am tras cu o pușcă de paintball plus pozele din galerie.

Sau stai… oare erau invers?

Pozele promise:

Și muzica de la sfârșitul articolului:

(a trecut prea repede vacanța; defapt cam tot începutul anului a galopat. E deja fevruarie!)

Notă: până la urmă am ajuns la Iași și i-am chemat și pe flăcăi la un lan-party .

Prima, a doua si a treia zi de vacanta(partea I)

Ziua intai

Joi am taiat-o la munte cu familia. Ne-am trezit cu mic cu mare pe la 6 in craparea zorilor, iar cu cacaiala de rigoare, am plecat pe la 11 din oras. Drumul a fost super. Serios:nimeni n-a dat la rate, a durat sub 10 ore, am avut parte si de ceva privelisti(urmeaza fotografii mai tarziu) si am avut si muzica buna. Am ajuns pe la 5 in Vatra Dornei iar pe la 5 si un sfert la baza muntelui pe al carui varf se situeaza super locuinta mea pe urmatoarele 7 zile.. Apropos de asta;am o intrebare pentru voi: cum urci o masina de 2 tone jumate(cu tot cu oameni si mancare cat pentru un batalion abandonat in sahara pentru 2 luni) cu garda la sol de 15 cm pe un munte , pana la cota 1400? Cu greu, flacai, cu greu…am ajuns pe la 6 jumate in cabana dupa care au urmat 5 ore d bioshock si family guy. Terenul il stiam de anul trecut, asa ca n-au fost necesare cercetari suplimentare.

Nu va las cu muzica din cauza mobilului, care nu prea se bucura cand vede www.youtube.com.
Daca tot n-aveti sunete in boxe, cautati tottentanz de franz liszt, cantata de valentina lisitsa.(inregistrat in hamburg. E primul videoclip)

nori grei se văd în zare…

O să vă las imaginația să urce pe cele mai înalte culmi ale sadismului și cinismului uman când vă spun să vă imaginați singuri ce mă așteaptă în următoarele 14 zile și 2 ore. Eh… nu-i chiar așa de grav; da’ n-o să mă lamentez despre cantitatea industrială de lucru pentru școală ce trebuie executată în timp util. Nu… am ceva mai bun pentru voi.

Începem: Să-mi bag picioarele! Cineva și-a băgat coada aici: Mi-a crăpat placa de sunet la laptop iar la calculator s-au stricat boxele. CRUNT!”ALO! Flăcău, da’ ai mp-șăpti, mamă dragă…”. Nope. Servitorul meu credincios, cel care mă urmărea zilnic la școală, cel care îmi însenina ziua cu 2-3 “I WA… IT.. …LL! YEAH-YE… I WAN.. IT ALL!” după care trecea, mâhnit parcă , în lumea celor fără baterie, a trecut acu’ vreo lună de tot în lumea celor fără baterie. Definitiv. Am parte de maxim 15 minute de muzică dacă e încărcat 2 ore. KAPUT! No more music for you, my friend. Am crăpat. Serios. E groaznic fără un brian johnson care-ți urlă de zor despre fulgere în urechi, sau fără un gay îmbrăcat în ștrampi și un maieu mulée  rugându-se de cineva să-și întindă aripile, fără un grup de ~50 de oameni care zdrăngănesc la același instrument de 50 de ani(și ei au 45) într-o sală dintr-un oraș de n ori mai *adjectiv/metafora mirobolantă” decât va fi vreodată Vasluiul.

Fuck, i miss my music.

Într-un exercițiu de auto-mutilare, pentru voi cei ce puteți auzi:

Led Zeppelin – Babe i’m gonna leave you

despre farmacii și frizerii

hm…Mă gândeam că de câțiva ani(eu, marele bătrân) au început să apară și în mult-prea-adoratul meu Vaslui farmacii(cu vânzătoare inchiriate de la azilul de bătrâni) si frizerii(elite hair stylists gathering point – deobicei cu membri născuți prin sate cu nume dubioase gen Flegmășoaia sau Mînjăști)ca ciupercile după ploaie; astfel că, numai în jurul blocului meu, pe o arie de 300 de metri, sunt vreo 5 farmacii și 6 frizerii. Însă cireașa de pe tort e madame Asfalt(foarte dragă familiei noastre) care își are prăvălia(farmacia) fix sub apartamentul nostru, motiv pentru care energiile ei negative se transmit cu simț de răspundere prin podeaua apartamentului, materializându-se în muzică(bad karma turnin’ back, bitch! ) marcată de puternice accente violente(vezi “lista din dreapta-jos-jos”).

chillin’ music (morcheeba) :

Notă: articolul este la origine un comentariu destinat meritoriului (sincere felicitări, ai singurul blog care a ajuns shortcuturile lui mr. chrome

Notă 2:de ceva timp n-am mai avut discutii cu madame Asfalt… dar articolul ramane